Tradiția își are rădăcinile în Vechiul Testament, când evreii sărbătoreau începutul anului civil în prima zi a lunii Tişri, adică luna septembrie. Tot pe 1 septembrie, potrivit credinței, Hristos și-ar fi început activitatea publică, rostind în sinagoga din Nazaret cuvintele prorocului Isaia:
Un alt motiv al așezării începutului anului bisericesc la 1 septembrie este tradiția potrivit căreia în această zi a început însăși creația lumii. Anul Nou Bisericesc nu este doar o simplă schimbare de dată. Este un timp nou, sfințit de Dumnezeu, un început în care fiecare dintre noi este chemat să-și înnoiască sufletul și să trăiască mai aproape de Hristos. Încă din anul 325, Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea au așezat această sărbătoare ca un reper pentru viața creștină. Tot astăzi, Biserica îl pomenește și pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, părintele erei creștine, cel care a numărat pentru întâia oară anii de la Nașterea Domnului. Astfel, începutul de an bisericesc este prilej de rugăciune, de mulțumire și de speranță, un timp în care credincioșii cer Domnului ca zilele ce vin să fie „anul bineplăcut Domnului”. Spre deosebire de Anul Nou civil, începutul de an bisericesc are o încărcătură spirituală aparte, reamintindu-ne că fiecare clipă este dar de la Dumnezeu și chemare la mântuire.
