În tradiția românească, Moș Nicolae nu intră pe horn. El vine tăcut, ca un duh al bunătății, o binecuvântare care se simte, nu se vede. Iar când își scutură barba, spune legenda, trimite prima ninsoare – semn de an bun și belșug. Dar dincolo de darurile dulci și fructele parfumate, această sărbătoare pune accent pe milostenie. Familiile sunt îndemnate să ofere o pâine, o haină sau un ceai cald celor nevoiași. Pentru că Sfântul Nicolae este, în primul rând, ocrotitorul celor împovărați de viață. În multe case, în noaptea de vineri spre sâmbătă, se aprinde o lumânare, se rostește o rugăciune și se aduce liniște. Tradiția spune că cerurile se deschid puțin… iar dorințele curate urcă mai repede spre Dumnezeu. Tot în această zi, oamenii țin cont și de câteva credințe populare legate de cadouri. Ceasurile, oglinzile, perlele, batistele sau figurinele de păsări sunt considerate aducătoare de ghinion în noaptea lui Moș Nicolae. Iar portofelele, servietele sau pusculițele nu se oferă goale – altfel, se spune că aduc sărăcie. De Sfântul Nicolae, însă, cel mai prețios dar rămâne bunătatea. Moșul nu aduce doar mici atenții. Aduce lumină. Aduce zâmbete. Aduce speranță. Iar în fiecare casă unde există iubire, el vine sigur.
