Originea sărbătorii se regăsește într-un eveniment miraculos din secolul al X-lea, petrecut în biserica Vlaherne din Constantinopol. Potrivit tradiției, în timpul unei slujbe de priveghere, Sfântul Andrei și ucenicul său Epifanie au fost martorii unei apariții divine: Maica Domnului s-a arătat în fața credincioșilor, întinzându-și acoperământul peste ei, ca un semn de protecție și mijlocire. Acest moment a adus alinare și speranță locuitorilor orașului, care se aflau sub amenințarea unui atac iminent. Minunea a fost urmată de îndepărtarea primejdiei, iar orașul a fost cruțat de vărsare de sânge.
Tradiția populară spune că în această zi nu se lucrează pământul, pentru a asigura fertilitatea în anul următor, și nu se aprinde focul, pentru a evita ghinionul. Spălarea rufelor este interzisă, iar fetele nemăritate se roagă pentru un viitor soț. De asemenea, vremea din această zi este considerată un indiciu pentru iarna care urmează: dacă este soare, iarna va fi blândă, iar dacă plouă, vom avea parte de ger și ninsori. Acoperământul Maicii Domnului rămâne o sărbătoare deosebit de importantă pentru ortodocși, aducând în inimile credincioșilor speranță, protecție și credință neclintită în puterea divină.
