În Milișăuți, oraș renumit în toată țara pentru tradiția verzei și a murăturilor, producătorii se luptă cu un sezon dezastruos. Remorci întregi sunt trase în fața porților încă de la primele ore ale dimineții, dar cumpărătorii nu mai apar.
Vânzările sunt mult mai slabe decât anul trecut. Într-o dimineață întreagă, fermierul spune că doar două persoane s-au oprit la tarabă. A lăsat prețul la un leu kilogramul, deși cheltuielile reale cer minimum 2,50 lei.
Situația devine și mai complicată când recolta începe să se strice. O parte ajunge la animale, restul rămâne pe câmp, pentru că pur și simplu nu mai are cine să o cumpere.
În timp ce povestește despre lipsa clienților, la stand oprește un bărbat venit din Elveția. Este în trecere prin zonă și caută murăturile pentru care Milișăuțiul a devenit cunoscut. În timp ce localnicii se uită lung la marfă, el achiziționează câteva borcane și spune că, față de prețurile din țara lui, produsele sunt foarte ieftine, iar gustul este exact cel care îl face să revină.
Deși Milișăuțiul este „orașul verzei”, sprijinul real pentru producători lipsește. Oamenii continuă tradiția doar din obișnuință și din loialitate față de munca moștenită. Lucrează în familie, cu puțini oameni angajați. Munca e multă, câștigul aproape zero, iar satisfacțiile se măsoară doar în continuitate, nu în bani. Chiar și așa, tradiția merge mai departe.
