Am citit ceea ce fostul primar al Sucevei crede că este o carte: „ Ion Lungu, 20 de ani primar al Sucevei, un om de bună credință”. Este o broșurică ușor de parcurs pentru că, la fel ca în „Capra cu Trei Iezi” sunt mai multe fotografii decât text.
Am recitit în speranța că am omis sau poate că nu am văzut ceva foarte important, cele mai importante referiri pe care ar trebui să le facă un lider adevărat. În cele 94 de pagini cu 77 de fotografii, domnul Ion Lungu nu face nicio referire la echipa, la oameni, la colegi, la colaboratori; niciuna! Vedem fotografii cu Ion Lungu dar nu vedem absolut nicio fotografie cu echipa care i-a fost alături 20 de ani.
De fapt acesta este crudul adevăr despre Ion Lungu: s-a considerat important doar pe el fără să îi pese de nimeni altcineva. Adevărul dureros pentru fiecare dintre cei care l-au votat fie și o singură dată este faptul că ei nu au însemnat nimic pentru Ion Lungu, fiind doar o masă de manevră ușor de manipulat în perioadele electorale. Fostul primar nu face nicio referire la sutele de angajați din Primăria Suceava care au muncit și au pus suflet, mare parte dintre ei, zi de zi, lună de lună, an de an, pentru ca Ion Lungu să își construiască o imagine doar a lui, niciodată a echipei.
Fostul primar se laudă cu proiectele europene și de investiții din ultimii 20 de ani dar nu face nicio referire explicită la oamenii din cadrul Serviciului de Proiecte Europene sau de la Serviciul Investiții sau din cadrul Biroului de Achiziții sau din cadrul Serviciului Financiar, Contabilitate sau de la Serviciu Patrimoniu, oameni care au muncit noaptea și în weekend-uri pentru că aceste proiecte să fie depuse corect, complet și la timp.
Fostul primar se laudă cu parcurile și zonele de agrement din Suceava fără să facă nicio referire explicită la oamenii de la Domeniul Public și din cadrul Direcției Ecologizare care s-au ocupat de amenajarea și întreținerea acestora. Fostul primar se laudă cu piețele din Suceava fără să facă nicio referire explicită la oamenii din cadrul Direcției Generale de Administrare a Piețelor. Fostul primar se laudă cu ordinea și siguranță publică fără să facă nicio referire explicită la oamenii din cadrul Poliției Locale.
Fostul primar se laudă cu finanțarea Spitalului Judeten Suceava fără să facă nicio referire la oamenii, la doamnele și domnii infirmieri, asistenții medicali, medicii și psihologii care salvează vieți în fiecare zi. Fostul primar se laudă cu banii dați Bisericilor fără să facă nicio referire la oamenii care slujesc în Biserici sau la oamenii care își găsesc alinarea în Biserica.
Fostul primar se laudă cu amenajările din grădinițe și școli fără să facă nicio referire la oamenii, la doamnele și domnii educatori, învățători, profesori sau la copiii din grădinițe și școli. Fostul primar a uitat să menționeze că nu a fost în stare să construiască nici măcar o Creșă în 20 de ani.
Fostul primar se laudă cu Cetatea de Scaun, cu Teatrul Municipal, cu Centrul Tradițiilor Populare fără să facă nicio referire explicită la oamenii care muncesc în Instituțiile de Cultură din Suceava sau în cadrul Serviciului Turism și Cultură.
Fostul primar se laudă cu Transportul Public Local fără să facă nicio referire explicită la oamenii care muncesc la Societatea de TPL sau în cadrul Serviciului de Transport Public Local din cadrul Primăriei Suceava. Fostul primar nu face nicio referire la Doamna Lili și la colegele acestei doamne care se ocupă de 20 de ani de curățenia din Primăria Suceava și datorită cărora, fostul primar a găsit curat în fiecare zi în birou și pe holurile din Primărie. Fostul primar face o scurtă referire la „salariații din primărie”, referire mai scurtă decât mulțumirile aduse familiei sale. Pentru Ion Lungu aceștia au fost doar niște salariați, nu a văzut niciodată în ei niște oameni sau niște colegi. Ion Lungu nu are de unde să știe că întotdeauna „NOI” este mai important și mai valoros decât „eu”. Așa cum scrie și în titlul „cărții’, Ion Lungu a fost „20 de ani primar al Sucevei” dar nu a fost nicio clipă primar al Sucevenilor. Ion Lungu se declara că fiind „un om de bună credință” neavând de unde să știe că și Nero, Împăratul Romei, în nebunia lui, a crezut că este de bună credință atunci când a incendiat Roma în anul 64. Ion Lungu nu are de unde să știe că încă de la Alexandru cel Mare, ÎNTOTDEAUNA realizările și victoriile sunt ale echipei iar înfrângerile, eșecurile și nerealizările sunt asumate de către lideri.
a declarat Dan Ioan Cușnir.
