A venit deodată. Cu tot cu grindină, cu fulgere, cu ape care au trecut peste orice. În câteva minute, liniștea din Stulpicani și Broșteni a fost înghițită de panică.
O rupere de nori a transformat pârâurile în torenți. Drumul, grădina, casa – toate au fost inundate. Poduri rupte, oameni izolați, animale luate de ape. Peste 24 de ore mai târziu, locuitorii privesc în gol. Ce a fost muncă de-o viață, acum e doar nămol.
Au dormit la vecini, cu copiii în brațe. Alții au fost blocați la etaj, în timp ce apa urca fără oprire. În întuneric, fără curent, au trăit clipe de groază.
Pentru mulți locuitori din Stulpicani, salvarea a venit de la oameni, nu de la autorități. Cu scânduri și bârne, vecinii au scos copii din casele inundate. În unele gospodării, nivelul apei a trecut de un metru.
Oamenii spun că s-au simțit abandonați. În cele mai grele ore, nu i-a întrebat nimeni dacă au unde dormi sau ce au mâncat. Deși unele zone sunt izolate, cei afectați și-au făcut singuri poteci printre ape și noroi.
Ce mai e de făcut, când apele ți-au luat tot? Oamenii vorbesc despre trecut ca despre un vis. Și despre viitor – ca despre o luptă pe care nu știu dacă o pot câștiga.
Unii stau cu părinții bolnavi în case distruse. Dar nimeni nu renunță. Cu mâinile goale, își curăță curțile, trag noroiul și înalță rugăciuni
În Broșteni, Stulpicani și Ostra nu e liniște nici acum. Dar se aude ceva mai puternic decât vuietul apelor – vocea oamenilor care cer să nu fie uitați.
