Din acest punct, zilele vor începe să se scurteze, iar nopțile vor câștiga teren până la solstițiul de iarnă, pe 21 decembrie. În România, apusurile vor veni tot mai devreme, iar frunzele arămii și serile răcoroase vor da tonul peisajului de toamnă. Fenomenul nu este doar un spectacol vizual, ci și un reper științific: astronomii folosesc echinocțiul pentru a marca începutul anotimpurilor și pentru calcule stelare. Iar pentru privitorii de rând, un detaliu spectaculos poate fi observat chiar și fără telescop: Soarele răsare exact la est și apune exact la vest, fenomen care se întâmplă doar acum și la echinocțiul de primăvară.
Dincolo de știință, echinocțiul are și o puternică încărcătură simbolică. Este momentul bilanțului, al recunoștinței pentru roadele pământului și al echilibrului interior. Tradițiile vechi îl sărbătoresc ca pe o graniță între lumină și întuneric, un prilej de reflecție înainte ca iarna să-și facă simțită prezența. Astfel, echinocțiul de luni, 22 septembrie, nu este doar o simplă dată din calendar, ci începutul unei noi etape, o invitație la armonie cu ritmurile universului.
