Povestea începe într-un bloc obișnuit din orașul Săveni, unde două familii au fost, ani la rând, simple vecine. O familie cu doi copii și una numeroasă, cu șapte. Când proprietarul locuinței a decis să nu-i mai țină în chirie, teama de a rămâne pe drumuri a devenit realitate pentru cei șapte copii. Atunci, Gheorghe Cozmolici și soția sa, Bianca, nu au ezitat. Știind cât de important este pentru un copil să aibă un loc sigur, le-au oferit ceva neprețuit: o casă. I-au mutat în locuința moștenită de la bunici, din comuna Vlăsinești — modestă, dar plină de căldură.
De atunci, cele două familii au devenit una. Vizite, ajutor constant, grijă sinceră. Legătura lor s-a pecetluit definitiv când Gheorghe și Bianca au decis să boteze mezinul familiei — un copil de doar două luni, simbol al speranței. Înainte de Crăciun, pompierul s-a întors la Vlăsinești alături de colegii săi de la Stația de Pompieri Săveni și de… Moș Crăciun. Cu daruri, alimente și haine, dar mai ales cu bucuria de a nu fi uitați.
Aceasta nu este o poveste despre eroi în uniforme, ci despre oameni care aleg să fie oameni. Despre salvări care nu se fac din flăcări, ci din lipsuri. În casa din Vlăsinești nu locuiește doar o familie numeroasă. Acolo locuiește bunătatea.
