Mănăstirea Petru Vodă a devenit astăzi neîncăpătoare. Sute de oameni au urcat muntele pentru a marca o zi care, pentru mulți, are o însemnătate aparte. Se împlinesc 107 ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu, omul care a lăsat în urma sa mai mult decât o mănăstire: a lăsat o familie imensă de fii duhovnicești care nu îl pot uita.
În curtea așezământului, pelerinii stau la rând în liniște, fără grabă, ca și cum ar aștepta să intre la o discuție în chilia părintelui. Cei care l-au cunoscut povestesc despre un om care știa să asculte și care avea mereu o glumă bună sau un sfat simplu pentru oricine îi trecea pragul.
Pentru pelerini, drumul până aici, prin frigul de februarie, este un gest de recunoștință. Aceștia spun că vin la Petru Vodă să își găsească liniștea și să ia cu ei măcar puțin din puterea celui care a înfruntat ani grei de închisoare fără să își piardă blândețea.
Chiar dacă au trecut mai bine de zece ani de la plecarea sa, prezența Părintelui Iustin se simte în fiecare colț al mănăstirii, prin oamenii care continuă să vină aici să îi ceară, simbolic, un ultim sfat.
