A fost a doua seară de șezătoare la Vicovu de Sus, iar Casa de Cultură Laura a fremătat de viață, de hărnicie și de dor de tradiție. Pe lângă clăbătitul fusului, foșnetul pânzei și mângâierea andrelelor, s-au auzit cântece de demult și povești spuse din suflet. Femeile din sat și-au adus de lucru, așa cum făceau străbunele lor odinioară, și-au cusut cămăși, au tors, au împletit și au țesut, toate într-o horă nevăzută a meșteșugului și a dragului de Bucovina.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Într-un colț al încăperii, sub privirile curioase ale celor mai tinere, tanti Paraschiva, meșteriță în ale torsului, își învârtea fusul cu o măiestrie pe care doar anii și dragul de muncă o pot da. Și pentru că la șezătoare nu-i muncă fără voie bună, seara a fost învăluită de cântecele Loredanei Călin și al tarafului Florin Mucea.
Și-așa, printre fire de lână și de borangic, printre versuri și pași de joc, a doua zi de șezătoare s-a dus, lăsând în urmă căldura unei seri ca pe vremuri. Iar mâine… mâine fusele vor toarce din nou, acul va țese povești, iar cântecul va răsuna peste Vicovu de Sus, ca o șoaptă de demult, care nu vrea să piară.
