Postul Crăciunului este un act liber consimțit, rânduit de Biserică, dar asumat de fiecare credincios ca o șansă de a se opri din agitația cotidiană și de a privi mai atent spre sine. Nu este doar despre hrană, ci despre abținerea de la gânduri rele, de la fapte care rănesc și de la tot ce tulbură pacea inimii.
Postul durează șase săptămâni, din 15 noiembrie până în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, inclusiv. Cele 40 de zile amintesc de așteptarea îndelungată a patriarhilor și drepților Vechiului Testament, care nădăjduiau venirea lui Mesia, dar și de postul lui Moise pe Muntele Sinai, când a primit Tablele Legii. Durata a fost stabilită oficial în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, pentru a aduce unitate într-o practică ce, odinioară, era diferită de la o comunitate la alta. Crăciunul este prăznuit pe 25 decembrie, o dată atestată de tradiția creștină timpurie și confirmată de Sfântul Ioan Gură de Aur. În primele secole, însă, în Orient, Nașterea Domnului era celebrată împreună cu Botezul, pe 6 ianuarie, sub numele de Teofanie – sărbătoarea arătării lui Dumnezeu. Abia după secolul al IV-lea, cele două mari momente au fost separate, așa cum sunt cunoscute astăzi. Dar postul nu este doar o rânduială trupească. Este o perioadă de spovedanie, rugăciune, citirea Scripturii și o atenție sporită la viața sufletului, o curățire a gândurilor și a simțirilor. În această perioadă răsună colindele. Datina colindatului, veche de secole, este mai mult decât un obicei popular – este Evanghelia cântată, dusă din casă în casă, un mesaj simplu și profund despre lumină, pace și speranță. Tradiția își are rădăcinile încă din primele veacuri creștine, din vremea propovăduirii Sfântului Apostol Andrei.
Postul Crăciunului este și timpul dăruirii. Cadourile nu sunt doar bucurii ambalate frumos, ci simbolul iubirii față de aproapele. Milostenia, ajutorul oferit celor în nevoie și grija față de cei singuri sunt esența acestei perioade.
Așadar, în aceste ultime zile de post, creștinii sunt chemați nu doar să aștepte Crăciunul, ci să-l pregătească în inimă: prin bunătate, prin iertare, printr-un gest de milă sau măcar printr-un cuvânt bun. Pentru că adevărata lumină a Crăciunului se aprinde mai întâi în suflet.
