Suntem din nou în mijlocul comunității de la Broșteni. Apele s-au mai retras, dar ceea ce rămâne e mai greu de dus: neputința, oboseala și o durere care nu poate fi măsurată în pagube materiale.
Garduri rupte, mașini avariate și gospodării distruse. Munca de o viață, spulberată în câteva minute.
Mărturiile curg, în timp ce noroiul e încă prezent în curți, iar unele case nu mai pot fi locuite. O mamă povestește, cu voce tremurândă, cum s-a refugiat în pod cu copilul. Soțul – în podul grajdului. Cel mai mic băiat, de doar șapte ani, a fost dus la vecini.
Alături le-au fost pompierii. Voluntari din toată țara s-au adunat aici, în inima Bucovinei. Efortul e uriaș, dar compasiunea e și mai mare.
