La Broșteni, râul Neagra curge din nou cu putere, dar orașul este liniștit. Casele au fost, în mare parte, refăcute, iar viața pare să-și fi găsit echilibrul. E greu de crezut că aceleași ape au fost, nu demult, martorele uneia dintre cele mai grele încercări prin care a trecut această comunitate.
În doar câteva ore, liniștea orașului Broșteni a fost spulberată. Apele ieșite din matcă au adus cu ele teamă, haos și pierderi greu de imaginat. Casele au fost înghițite rând pe rând, iar oamenii au fugit pentru a-și salva viața, lăsând în urmă tot ce aveau.
În urma viiturii provocate de ploile torențiale, dezastrul a lovit nemilos: sute de gospodării au fost distruse, trei oameni și-au pierdut viața, iar alte câteva sute au fost salvate în ultimul moment. Digul de protecție a cedat și a lăsat orașul fără apărare în fața furiei apelor.
După retragerea apelor, Broșteniul nu a rămas singur. În zilele care au urmat, voluntarii au venit din toate colțurile țării, ba și chiar din afara granițelor. Oameni simpli, dar și organizații, au ajuns aici cu lopeți, alimente, haine și speranță. Autoritățile locale și naționale s-au mobilizat pentru salvare și sprijin, iar în paralel, românii au donat bani, materiale și timp. A fost un efort comun, în care durerea unui oraș a devenit responsabilitatea tuturor.
Astăzi, urmele dezastrului sunt mai greu de zărit. Casele au fost refăcute, drumurile curățate, iar viața și-a reluat cursul. Dar memoria acelor zile nu s-a șters.
Broșteniul nu este doar locul unei tragedii. Este locul unde, în fața pierderii, oamenii au ales să rămână împreună. Unde solidaritatea a fost mai puternică decât apa, iar speranța a prins din nou rădăcini. Pentru că adevărata forță a acestui oraș nu a stat niciodată în diguri, ci în oamenii săi.