Într-un colț de Bucovină, timpul pare că respiră mai încet. Nu mai există telefoane care să ne distragă atenția, nici graba care să ne grăbească pașii. La Mănăstirea Humorului, pentru câteva ore, comunitatea s-a adunat pentru a da viață tradițiilor care ne definesc.
Trecutul și prezentul s-au întâlnit aici, la aceeași masă, în jurul firului de lână, al acului și al poveștilor împărtășite cu căldură.
Sub titlul „Din dragoste pentru tradiții”, meșteri populari și femei din sat au transformat această șezătoare într-un spațiu al legăturilor dintre generații. Fiecare cusătură, fiecare împletitură, fiecare gest făcut cu migală devine o punte între trecut și prezent.
Gospodinele au venit cu bunătățile lor, dar mai presus de toate au adus cu ele amintiri, povești și învățăminte despre răbdare, comunitate și frumusețea lucrului făcut cu suflet.
Cât timp mâinile lucrează cu răbdare și inimile bat în ritmul românesc, Bucovina rămâne mai mult decât un loc pe hartă. Este o moștenire vie, care se transmite din generație în generație și care ne amintește cine suntem.
În luna iubirii, această zi nu sărbătorește doar dragostea dintre oameni, ci și iubirea pentru tradiție, pentru identitate și pentru comunitatea care păstrează Bucovina vie, oriunde am fi.