Unii au așteptat răbdători și cinci ore la rând, alții au ajuns în doar un sfert de oră, dar timpul parcă s-a topit între rugăciuni și emoții. În fața raclei, lacrimile s-au amestecat cu picăturile de ploaie, iar fiecare a simțit că duce acasă un strop de har și speranță.
La Iași, frigul toamnei s-a lăsat biruit de căldura sufletească a zecilor de mii de credincioși. În rugăciune și recunoștință, pelerinii au adus din nou dovada că, atunci când credința e vie, nici ploaia, nici frigul nu pot opri lumina din suflet.