Sfântul Stelian s-a născut în secolul al VI-lea, în Paflagonia, într-o familie înstărită. Plin de dragoste pentru Dumnezeu, și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în pustiu pentru rugăciune. Deși trăia în liniștea unei peșteri, hrănit — spune tradiția — de un înger, nu s-a desprins niciodată de oameni. Mergea printre ei, îi asculta, îi ajuta, apoi se întorcea la chilia sa.
Pentru viața curată și credința sa, Dumnezeu l-a învrednicit de darul tămăduirii. Într-o călătorie, atingând fruntea unui copil bolnav, acesta s-a vindecat pe loc. Minunea s-a răspândit rapid, iar oameni de toate vârstele au început să-l caute, găsind în rugăciunea lui alinare și speranță.
De atunci, Sfântul Stelian este cinstit ca ocrotitor al copiilor și al familiei creștine, un sfânt al blândeții, care aduce lumină în sufletele celor care îi cer ajutorul.
O parte din moaștele sale se găsesc în Biserica „Sfântul Stelian–Lucaci”, în centrul Bucureștiului, din 1736, biserică devenită loc de rugăciune și mângâiere pentru părinții și copiii care îi cer sprijinul.