La Botoșana, Crăciunul a fost trăit cu toată frumusețea tradiției, iar masa de sărbătoare a fost completată de cozonacii pregătiți cu multă dragoste de Tanti Veruța și Tanti Zenovia. Bucătăria lor a fost locul unde magia Crăciunului a prins viață, iar fiecare cozonac a fost o amintire vie a tradițiilor de odinioară.
În dimineața de Crăciun, gospodinele au început pregătirile cu mult înainte ca sărbătoarea să ajungă pe masă. Făina albă, cernută de trei ori pentru a fi cât mai fină, a fost pusă în mari vase de lemn, iar laptele a fost încălzit la temperatura perfectă, pentru a activa drojdia. Ouale, alese cu grijă au fost sparte cu un gest ritualic, iar drojdia a fost lăsată să se activeze, iar apoi adăugată în aluat cu o atenție desăvârșită. Totul a fost pregătit cu o grijă care nu poate fi descrisă decât de cei care au trăit această tradiție de-a lungul generațiilor.
Tanti Zenovia a frământat aluatul cu mâinile ei bătătorite, lăsându-l să se topească în fiecare colt al covatei de lemn. Pe măsură ce frământa, poveștile din tinerețe au început să curgă, amintind de Crăciunurile de altădată. Aluatul dospit a fost lăsat sub ștergarele de cânepă, pentru a-și răsfăța cu răbdare textura.
Când aluatul a crescut destul, a fost întins pe masă cu migală și răbdare. Umplutura, un amestec de nucă măcinată fin și cacao, a fost întinsă aducând un miros îmbietor de sărbătoare. Cu mâinile lor pricepute, cele două gospodine au împletit cozonacii cu o precizie desăvârșită, fiecare împletitură având o simbolistică aparte – legătura între generații, tradițiile care nu se pierd niciodată.
Cozonacii au fost așezați cu grijă în cuptorul de lemne, unde focul, îngrijit ca o taină, a făcut minuni. Pe măsură ce se coceau, întreaga casă s-a umplut de mirosul lor îmbietor. Tanti Veruța, cu ochii strălucind de amintiri, povestea despre masa de Crăciun din copilărie, despre cum în fiecare an, bunicii lor pregăteau aceleași bunătăți, iar întreaga familie se aduna în jurul mesei, sub bradul împodobit cu migală.
Când cozonacii au fost gata, cu o crustă rumenită perfect și un miez pufos, au fost scoși din cuptor și așezați pe ștergarele brodate cu mâinile lor. Mirosul lor a umplut toată casa, iar bucuria celor prezenți a fost nelimitată. Cozonacii au fost împărțiți cu nepoții și colindătorii care au trecut pragul casei, fiecare bucată fiind un dar de la bunici pentru cei mici. Fiecare cozonac a fost, de fapt, o bucată din sufletul lor, o amintire trăită cu fiecare mușcătură.
